traficul mă-sii!

Începutul anului 2009. Criza s-a instalat de un an în SUA. Una dintre cele mai afectate industrii este cea a constructorilor auto.
Undeva în Detroit. O biserică plină de enoriaşi. Iar pe scenă (era o biserică d-aia dansatoare) sau aşa zisul altar, tronau două maşini. Se ţine o slujbă în care preotul şi credincioşii se roagă şi ţopăie împreună pentru supravieţuirea industriei auto şi implicit a oraşului Detroit. Ambele maşini de pe scenă sunt SUV-uri, pline de sclipici.

Şi acum începe o poveste adevărată inspirată (şi nu numai) de un documentar de pe Discovery Science.

De la un anumit moment al ultimului deceniu din secolul trecut, pentru americani industria auto a devenit, industria SUV-urilor. Dintr-un motiv foarte simplu şi cât se poate de material: câştigul – profitul producătorului pe una bucată SUV (indiferent de marcă) poate varia între 10.000 şi 15.000 USD! O marjă de aproape 100% la fabricant. Uriaş!

Pe cine au păcălit ei? Portretul social al posesorului de SUV (făcut chiar de constructorii americani în efortul de a-şi cunoaşte mai bine clienţii):
1. nefericit în căsnicie;
2. nesigur de el;
3. nu are activităţi interesante;
4. nu este un bun şofer.

Portretul de mai sus a fost făcut după ce producătorii s-au trezit că au vânzări uriaşe la nou-promovată clasă a SUV-urilor. Vorbim de anii ’90, când mai toţi constructorii auto americani şi-au lansat propria marcă de SUV, după ce au remarcat succesul repurtat de Jeep Cherokee, lansat de AMC prin 1984. Asta după ce, industria auto americană intrase în declin datorită vânzărilor de maşini japoneze de clasă mică (şi consum la fel de mic). Ford Explorer, Ford Expedition, Cadillac Escalade, Chevrolet TrailBlazer, Dodge Nitro, GMC Suburban, Lincoln Navigator şi exemplele pot continua. Nici unul nu a ratat să se lupte pentru această piaţă.

Campaniile constructorilor de SUV-uri din USA s-au adresat atât bărbaţilor, cât şi femeilor, cu următoarele variaţiuni:
Bărbaţilor li s-a indus sentimentul de aventură şi independenţa oferite de un astfel de vehicul. Explorer? Escalade? Trail Blazer? Nitro? Navigator? Ce poveste spun aceste nume?

Pentru femei au scos în evidenţă siguranţa şi protecţia familiei. Sentimentul de siguranţă este fals şi nu are nici un temei real. Centrul de greutate înălţat face ca maşina să fie mai instabilă, de unde şi răsturnările frecvente. Maşina este mai sigură doar în caz de ciocniri, dar mai frecvente sunt situaţiile în care trebuie ocolit un obstacol, şi în aceste situaţii maşina îşi pierde echilibrul. Probabil că în timp, posesorii de SUV-uri au aflat şi ei de acest inconvenient, şi procedează în consecinţă: în loc să încerce să ocolească un obstacol, ei preferă să-l lovească, indiferent dacă acel obstacol este un om sau o altă maşină din trafic. Asta pentru că ştiu că ei nu vor păţi fizic nimic (iar în România nu vor păţi nimic nici din partea legii dacă sunt vinovaţi).

O a doua observaţie legată de falsul sentiment de siguranţă: şoferii de SUV au mai mult curaj în trafic şi din cauza asta calcă acceleraţia mai tare. Ei ignoră faptul că monştrii ăştia sunt de 2-3 mai grei decât maşinile obişnuite.

Ce simt şoferii de SUV (citat dintr-o mitzi intervievată de Discovery Science): că sunt stăpânii lumii, văd lumea de sus, pot privi peste celelalte maşini din trafic, că ceilalţi şoferi se tem de ei şi de maşinile lor, că maşinile sunt urâte, dar impunătoare.
Ce vor de la un SUV: să fie impunător în exterior şi să se simtă în el ca în burta mamei lor (pe bune, nu exagerez, este un citat aproape exact).

Pentru a afla asta, toţi constructorii de SUV-uri din US au pus mână de la mână şi pe la mijlocul anilor ’90 au angajat un psiholog francez pentru a sonda mintea clienţilor de SUV. Asta după ce toţi s-au trezit că succesul SUV-urilor în state era greu de gestionat. Ştiau că se vând bine (vânzările de SUV-uri au crescut de la 735.000 în 1985 până la 4.300.000 în 2007) dar nu ştiau şi de ce se vând atât de bine.

Sursa datelor de vânzări.. De remarcat la ce clasă sunt băgate SUV-urile: LIGHT TRUCKS.

Pentru comparaţie, vă dau şi cifrele totale de vânzări pentru maşini de pasageri (autoturisme de orice clasă, van-uri şi aşa zisele light trucks). Variaţia este de la 13,86 mil. în 1990 până la un maxim de 17,34 atins în 2000 şi apoi au început să scadă până la 13,2 mil. în 2008. Dar cota de piaţă a Light Trucks-urilor a crescut continuu de la 33% în 1990 până la aproape 50% în 2008.

Cel mai vândut SUV din state: Ford Explorer. După o serie de incidente (răsturnări în timpul unor manevre bruşte) şi retragerea a 1.500.000 de seturi de anvelope Firestone, vânzările lui Explorer au scăzut pentru un an cu 16% (prin 2000 parcă), apoi şi-au revenit. Vânzările celorlalţi constructori nu au fost afectate. Şi după 11 septembrie 2001, vânzările totale de SUV-uri au crescut brusc cu 20%, de unde până atunci creşterea anuală era de 10%.

Profitul constructorilor pe 1 bucată SUV se învârte între 10.000 – 15.000 USD. Asta pentru că SUV-urile, nefiind clasificate ca “passenger vehicles” în nomenclatorul american ci ca “light trucks”, nu parcurg un ciclu de proiectare – producţie complet (ca berlinele), ciclu ce implică şi testele de siguranţă. Cu economii semnificative din proiectare, testare şi producţie, marja de profit pe una bucată SUV a producătorilor este uriaşă.
Pentru că nu fac testele de siguranţă, constructorii plătesc amenzi. Suma cumulată a amenzilor între 1996 şi 2006 s-a ridicat la 15 – 20 de milioane USD. Pe care constructorii le-au plătit cu zâmbetul pe bune din mărunţişul pierdut printre conturile de profit de miliarde de dolari pe an.

Trebuie remarcat însă (tot din cifrele de vânzări) că aceste “light trucks” au fost soluţia de avarie a producătorilor americani pentru a-şi salva industria auto locală în faţa ofensivei japoneze. Dar la fel trebuie remarcat că soluţia a fost de fapt o şmecherie prin care au ocolit reglementările din domeniul siguranţei auto prevăzute în propria lor legislaţie.

Principiul de siguranţă de bază în construcţia berlinelor este absorbţia şocului de impact prin deformarea şasiului şi a caroseriei. Pentru asta se cheltuie milioane de EUR şi USD, pentru a vedea cum trebuie absorbit şocul în diverse scenarii de impact, astfel încât pasagerii să sufere cât mai puţin. Acest principiu nu se aplică şi SUV-urilor, nefiind clasificate ca “passengers cars”. Acestea nu sunt proiectate să se deformeze la impact. De aceea, în SUA s-a pornit un curent de opinie, care îi îndeamnă pe şoferii de maşini obişnuite, care au avut de suferit în urma unui accident cu un SUV, să-i dea în judecată atât pe proprietarii de SUV-uri care le-au provocat cât şi pe constructori.

Pentru că femeile aveau un cuvânt din ce în ce mai greu de spus în decizia de cumpărare a unei maşini pentru familie (85% dintre deciziile de cumpărare se luau cu implicarea femeilor) unul dintre marii constructori a promovat în funcţia de Vice Preşedinte a companiei o femeie. Care ce a făcut? I-a pus pe muncitori să se îmbrace cu fuste şi să poate pantofi cu tocuri pentru a vedea ce simte o femeie când foloseşte o maşină (unghii rupte, greu de urcat în maşină, etc.) Şi uite aşa au apărut nişte mânere pe uşi mai ergonomice, o consolă centrală între scaunele din faţă în care poate fi depozitată poşeta şi fardurile şi pragurile pe care pot urca mai uşor femeile în SUV-uri). Nu înţeleg de ce nu a angajat mai degrabă femei care să proiecteze şi să lucreze pe banda de asamblare, aşa cum şi ea a ajuns VP.

Spuneam mai devreme că SUV-urile nu sunt clasificate ca “passengers cars” ci ca “light trucks”. Atunci, aşa cum pentru maşini care transportă de la 9 pasageri în sus, sau pentru cele mai grele decât X tone, trebuie ca şoferul să aibe o anumită calificare şi o anumită categorie în carnet, tot aşa ar trebui să aibe şi şoferii de SUV-uri. Să intre în categoria şoferilor profesionişti, dar numai după ce au dovedit că au anumite aptitudini şi cunoştinţe care să-i califice să conducă SUV-uri.

Cristopher VanGoethem, Ali Imran, Ana Maria Strauss, Carmen Păunescu.
Teo Peter, Cristian Nemescu, Tatiana Duplei, soţii Burlan

Accident Teo Peter (foto Ramona Şuteu)

Accident Cristian Nemescu

Tweet This Post