După cum povesteam într-un post mai vechi, pe drumul de dimineaţă spre plantaţie ascult matinalul de la Naţional FM. Băieţii nu s-au dezminţit nici de data asta şi mi-au servit o poveste petrecută în Dolj. Traficul fiind astăzi mai lejer, nu am prins toată povestea, dar am reţinut sursa.
Odată ajuns în faţa laptopului am început să scotocesc pe net şi povestea pare a fi următoarea:
N-o să încep cu a fost odată ca niciodată, pentru că eroii ne sunt contemporani. Unul este binecunoscutul balaur cu nouă capete, care a evoluat de-a lungul timpului până a ajuns să aibă 42 sau 43 de capete (câte unul de fiecare judeţ + capitala) şi a trecut între timp şi printr-un proces de re-branding, acum numindu-se ANAF. Tărtăcuţele balaurului poartă şi ele nume, ceva cu DGFPJ XXX, unde XXX nu are nici o treabă cu pr0n-ul ci cu judeţul unde-şi face de cap capul cu pricina.
Mai zilele trecute, cel (capul) al cărui XXX=Dolj, l-a supărat pe un Prâslea al cărui principal obiect de activitate are legătură cu, da aţi ghicit, cu Internet-ul. Acum, Dumnezeu ştie cu ce la băşicat pe Prăslea ăsta, cert este că viteazul şi-a luat inima-n dinţi şi a purces la revanşă.
Cum o răzbunare de genul heckărelii este şi fumată şi periculoasă, creştinul nostru a ales atacul la imagine şi reputaţie.
Aşa că Prâslea s-a înfiinţat în faţa capului de balaur cu un contract pe care vroia să-l înregistreze pentru a-şi putea plăti dările către stăpânul balaurului (ăla de-i zice stat).
Pare-se acum că, deşi are 42 sau 43 de capete, balaurul a rămas cu aceeaşi capacitate intelectuală pe care o avea când era doar un spermatozoid de balaur cu 9 capete şi nu ştia pe care trompă să o apuce. Şi când Prâslea i-a trântit contractul în bot spre înregistrare, tărtăcuţa de balaur i-a dat reject pe motiv că face mişto de el, cu toate că (pardon!) conţinutul contractului era beton.
Acum trebuie să spun că actul era scris pe curpapir iar în obiectul contractului se spunea că Prâslea se obliga să înveţe porcul lui Făt Frumos să navigheze pe internet şi să calculeze taxe, iar în caz de nereuşită să-i plătească lui Făt Frumos valoarea de achiziţie a porcului.
La aşa formă şi conţinut, capul de balaur a început să scoată flăcări pe nări şi urechi, şi precum am zis mai devreme a refuzat să-l treacă în catastif.
Prâslea nu s-a lăsat impresionat şi a început să facă tărăboi. Mai mult decât atât, a chemat în ajutor şi ceva presă locală.
La aşa desfăşurare de forţe şi ţinând cont de faptul că demersul lui Prâslea era total întemeiat şi legal, căpăţâna a bătut în retragere şi a înregistrat contractul. Numai că a ameninţat printre dinţi că-l va lua la puricat pe Prâslea, ca să vadă:
1. dacă are dreptul să presteze astfel de servicii;
2. dacă în actul constitutiv are un astfel de obiect de activitate.
Cam atât l-a dus mintea. Acum, eu ştiu aşa:
1. În România (sau în oricare altă împărăţie) nu se eliberează diplome care să atesteze capacitatea titularului că poate învăţa porci să navigheze pe Internet şi să calculeze taxe.
2. Nici în codurile CAEN nu există un astfel de obiect de activitate.
Asta nu înseamnă că, dacă Prâslea a găsit metoda de a învăţa porcul să zboare, cineva îl poate împiedica să o facă pe motiv că ocupaţia lui nu apare în nomenclatorul de meserii sau în codurile CAEN.
AÅŸa că povestea nu are finalul cu “Åži au trăit fericiÅ£i până la adânci bătrâneÅ£i” ÅŸi nici pe cel cu ÅŸaua, pentru că, sigur va exista un “Va urma”.
Sursa: România Liberă (care la rândul ei citează ca sursă mediafax-ul, dar pe al cărui site nu am găsit nimic).
Later edit: povestea in varianta ilustrată o găsiţi pesurse.ro.
